Unul din bunurile imobile ale patrimoniului cultural din orașul Rîşcani este şi
biserica „Adormirea Maicii Domnului”, biserică construită de boierul Gheorghe
Rîşcanu, fiind totodată şi monument ocrotit de stat. În anul 2024 se împlinesc
165 de ani de când a fost oficiată prima liturghie în acest sfânt lăcaș.
În anul 1936, la biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Târgul Rîşcani este
transferat părintele Alexie Bârcă, pe postul de al doilea preot. Astfel începe
implicarea lui în viaţa spirituală a trăitorilor din Rîşcani.
Liceul din Rîşcani, având pe atunci profil comercial, a fost la fel întemeiat de boierul Rîşcanu, cel care a ctitorit şi biserica. Astfel, boierul a lăsat testament ca „directorul liceului să fie întotdeauna preotul al doilea de la biserica din localitate”. Astfel, fără voia lui, părintele Alexie a ajuns director al școlii. Cu această ocazie el a început să predea disciplina Religia.
Părintele
Alexie Bîrcă este unul dintre marii preoți ortodocși români, basarabean de
origine, el fiind cunoscut mai ales pentru slujirea sa, vreme de 37 de ani, în
Biserica Bucur Ciobanul, din Bucuresti, biserică închinată Sfinților Atanasie
şi Chiril ai Alexandriei.
Cu ocazia împlinirii a 123 de ani de la naşterea preotului Alexie Bârcă, BPO
Rîşcani inaugurează o expoziţie de carte şi fotografii în cinstea preotului
care a marcat istoria locală a oraşului Rîşcani. La biblioteca noastră
aveţi posibilitatea să descoperiţi detalii interesante din viaţa părintelui
Alexie Bârcă în cartea „Părintele Alexie – Preotul lui Dumnezeu”, Editura
Suflet Transilvan, Braşov, 2014. E prima carte pe care a scris-o Ileana Toma,
fiica părintelui, şi a scris-o la cererea lui Eugen, soţul scriitoarei.
Părintele Alexie Bârcă s-a refugiat din Basarabia în 1940 şi a slujit în Bucureşti ca preot la cea mai veche biserică din capitala României, biserica Bucur Ciobanul, între 1949 şi 1986. Cartea poate fi considerată şi ca un roman istoric ce deapănă viaţa omului Alexie Bârcă, îmbrățișând timpul scurs între 1901 şi 1986. Dar ea poate fi privită şi ca o povestire sapienţială, întrucât în cuprinsul ei se răspunde la întrebarea: ce înseamnă să îţi iubeşti aproapele, într-un secol frământat de sminteală.
Părintele Alexie îi ajuta material pe cei cărora le era foame. În Săptămâna
Mare, începea Liturghia la ora 4 dimineaţa, pentru ca aceia care erau încadraţi
în „câmpul muncii” să se împărtăşească şi, după aceea, să poată semna „condica de
prezenţă”, fără a fi înregistraţi de autorităţi. A-l ajuta pe cel în
nevoie să-şi rezolve problemele vieţii pământeşti şi, în acelaşi timp, şi în
primul rând pe cele legate de viaţa veşnică, - aceasta este adevărata iubire
pentru aproapele nostru.
Părintele a înfruntat o viaţă de vicisitudini istorice cu multă smerenie şi
răbdare, rămânând o pildă de existenţă firească, în mijlocul unei lumi zguduite
de griji şi spaime, dar pătrunsă şi de aspiraţia către mântuire. Este o carte
folositoare nu numai tinerilor ce vor deveni preoţi, ci multor laici de toate
vârstele.
Elaborat de
Adela Salagor, bibliotecară Secţia Relaţii cu Publicul, BPO Rîşcani
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu