IOAN SLAVICI - PĂRINTE SPIRITUAL AL PROZEI ARDELENE

        

 Proiect de promovare a cărţii şi lecturii

„Delectează-te prin lectură”, ediţia a III-a, anul 2023

175 de ani de la naşterea poetului Ioan Slavici

,, Ioan slavici - părinte spiritual  al prozei ardelene“

  

„Nu pierde din vedere ce şi cine eşti şi fă totdeauna numai ceea

ce se potriveşte cu personalitatea ta.” – Ioan Slavici

           

    „Considerat primul mare scriitor al Transilvanie, creator complex, excepţional nuvelist  romancier Ioan Slavici întregeşte în chip fericit peisajul literar în a doua jumătate al secolului XIX-lea, alături de marii clasici ai literaturii române precum Eminescu, Caragiale, Creangă. Cunoscut în literatura română, mai întâi prin nuvelele sale scriitorul aduce o viziune realistă asupra satului transilvănean într-un  stil sobru, personaje memorabile, teme aniversabile…”

Ioan Slavici a fost un prozator, jurnalist, profesor pedagog, dramaturg traducător şi memorialist român. Este exponentul realismului psihologic şi justiţiar. În literatura română este deschizător de drumuri ca scriitor realist şi este scriitorul care introduce analiza psihologică a personajelor. A luptat pentru drepturile românelor din Transilvania, fiind condamnat  la amenzi şi închisori de câteva ori.   

Tabel cronologic

1848 -18 ianuarie în comuna Siria, lângă Arad s-a născut Ioan Slavici. Este al doilea copil al ,,
            maiestru” cojocarului Sava Slavici şi al Elenei născută Borlea.

1854 - 1858 urmează şcoala primară  în satul natal având ca dascăl  pe Dimitrie  Voştinari figura luminoasă  de cărturar  evocat  în Amintirile scriitorului

1860 - Urmează Liceul din Arad, stând la gazdă precum eroii săi din Budulea Taichii.

1865 – Frecventează clasele a VI-a şi a VII-a la Liceul Piarist din Timişoara.

În anul 1865 se transferă la liceul german al călugărilor minoriți din Timișoara, unde începe să simtă dificultățile vieții, deoarece tatăl său sărăcise încercând să facă negoț cu cai, care au fost nimiciți de o molimă, iar o parte a averii a fost dată zestre surorii sale, Maria.

1867 - clasa a VIII-a ca “privatist” la Liceul Maghiar din Arad.

1868 - Bacalaureatul la Satu-Mare. Toamna se înscrie la Universitatea din Budapesta. 1869 - În ianuarie e bolnav, întrerupe facultatea şi revine la Siria. Se mai înscrie şi la Universitatea din Viena (aprilie), dar în august îl aflăm în funcţia de secretar al notarului din Cumlaus. În toamnă e din nou la Viena, în armată, urmând şi Facultatea de Drept. Acum se împrieteneşte, pentru toata viaţa, cu Eminescu, student şi el în capitala Imperiului habsburgic. Fireşte, vorbea cursiv limbile germană şi maghiară. Mai tânărul său amic moldovean îl va îndemna să scrie literatura în românește (cum s-a spus, aşa a procedat Eminescu şi cu Ion Creangă).

1870 - Îşi ia “examenul de stat”.

1871 - Debutează la Convorbiri literare cu Fata de birău (comedie).

1872 - E publicată prima poveste Zâna zorilor.

1874 - Vine la Iaşi şi citeşte la Junimea Popa Tânda. Apoi pleacă la Bucureşti, unde se     
             stabileşte.

1875 - Se căsătoreşte cu Ecaterina Szöke Magyarosy.

1875 - Călătoreşte la Viena şi Budapesta, iar toamna e numit, de Titu Maiorescu, profesor    
           la Liceul “Matei Basarab” – Bucureşti.

1877 - Intră în redacţia ziarului Timpul.

1880 - Apare nuvela Budulea Taichii.

1881 – Apare volumul Novele din popor.

1881 -Apare capodopera Moara cu noroc.

1884 - Înfiinţează la Sibiu ziarul Tribuna, unde va veni şi G. Coşbuc.

1884 - Din cauza unor articole în care revendică drepturile românilor, e închis de către         
            autorităţile maghiare, dar curtea de juriu îl eliberează.

1885 - Divorţează de prima soţie Ecaterina şi în 1886 se căsătoreşte, la Sibiu, cu Eleonora    
           Tănăsescu, în toamna născându-i-se primul băiat, Titu Liviu. În urma unui proces de   
           presă e condamnat la 3 zile de închisoare.

1888 - Premiera dramei istorice Gaspar Gratiani la Naţionalul bucureştean. Condamnat de      
           Curtea cu juriu din Cluj la un an de închisoare. Începe detenţia la Vác (Ungaria).

1889 - Se naşte Lavinia Ioana Iosefina, al doilea copil, când era în puşcărie. Abia la 10 iulie
             iese din penitenciar.

1890 - Se întoarce la Bucureşti. Devine profesor la Azilul "Elena Doamna". Se naşte al treilea
            copil, Ion Marcel iar în 1891 se naşte al patrulea copil, Fulvia.

1892 - Devine cetăţean român. Publică Novele vol. I-II.

1894 -Împreună cu Coşbuc şi Caragiale, editează la Bucureşti Vatra. Publică romanul Mara,
           în foileton.

1894 - Se naşte Elena, al cincilea copil şi în 1897 Lavinia, al şaselea copil.

1902 – Publică romanul Din bătrâni , premiat apoi de Academia Română.

1914 - Conduce ziarul Ziua, în care militează pentru neutralitatea României în primul război
               mondial.

1916 - Este arestat şi închis la Fortul Domneşti.

1919 - La încheierea păcii, Slavici e arestat din nou din cauza convingerilor sale, judecat şi
            condamnat la 5 ani de închisoare, dar eliberat în acelaşi an.

1921 - Publică volumul autobiografic Închisorile mele, în care-şi justifică activitatea din
            Ardeal şi România.

1924 - Volumul Amintiri (preţioase memorii despre Eminescu, Caragiale, Creangă, Coşbuc,
            Maiorescu).

1925 - Bolnav şi obosit de viaţa agitată, cu procese şi detenţii în puşcării, se refugiază la fiica
             sa Lavinia, care trăia la Panciu, în podgoria asemănătoare cu Siria natală.

             La 17 august 1925, trece în lumea umbrelor, înmormântat la schitul Brazi.

   Ioan Slavici este considerat ,,Un Balzac al satului românesc". În localitatea Siria sunt două monumente legate de viaţa lui Ioan Slavici. Pe clădirea poştei este expusă o placă comemorativă de marmură, ce aminteşte de locul unde s-a aflat pe  vremuri casa în care a văzut pentru prima dată lumina zilei marele scriitor, în anul  revoluţiei din 1848.

    O altă placă comemorativă este expusă pe clădirea străveche a şcolii din localitate, unde Ioan Slavici s-a familiarizat cu tainele alfabetului.

     Opera literară a lui Ioan Slavici este influențată de viața satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Călinescu un „instrument de observație excelent” al mediului rural, oferind în nuvelele sale o frescă a moravurilor, a comportamentului oamenilor în funcție de stratificarea lor socială, în cele mai mici detalii ale ținutei, îmbrăcămintei, vorbirii și gesturilor. Ioan Slavici  reprezintă  pentru tinerele generaţii  ale secolului nostru , unul dintre cei mai  iubiţi scriitori români care, alături  de O.Goga, Liviu Rebreanu şi alţii  au zugrăvit prin arta condeiului viaţa satului şi profunzimea sufletului românesc. Fără scrierile lor, imaginaţia vieţii şi a satului românesc din Ardeal nu ar fi completă. Opera sa este cu atât mai valoroasă cu cât, deşi a primit o educaţie preţioasă în ţară şi străinătate, Slavici a avut dorinţa şi mărinimia de se apleacă  asupra  vieţii şi sufletului  ţăranului român.

      BPO Rîşcani consideră că opera poetului merită să fie studiată, discutată pe larg de tânăra generaţie, în special, fiindcă creaţiile sale oferă cititorului contemporan şansa de a întra în gândirea şi psihologia omului acelor vremi făcându-l mai înţelept.  

       Noi, bibliotecarii, propunem utilizatorilor bibliotecii de a regăsi personalitatea şi creaţia omului  din operele lui Slavici care fascinează, descoperă  un univers arhaic, plin de farmec şi învăţăminte.

Realizat de: ALBOT INGA, 

bibliotecară,  BPO Rîşcani