24 iunie - Ziua Iei.

   Ziua Iei - emblemă națională.        

    Cămașa este componenta vestimentară de bază care face parte din ansamblul portului popular moldovenesc. Aceasta păstrează în structura sa elemente străvechi, care în timp au devenit tradiționale.

Ia este o bluză, componentă a costumului tradițional românesc este sărbătorită la data de 24 iunie.

Cămaşa încreţită la gît sau „ia” este caracterizată ca cea mai reprezentativă și decorativă, specifică portului popular moldovenesc. Aceasta este confecţionată din pînzeturile cele mai fine de bumbac, in şi borangic (mătase naturală), cunoscută în întreaga Moldovă și ca „cămaşa cu altiţă”, denumită astfel datorită calităţii ţesăturii şi decorului specific de pe mîneci. Altița are un decor distinct, reprezentînd un chenar ornamental la care sînt aplicate prin brodare sau ţesut rînduri orizontale, ordonate într-o friză. Compoziția decorativă a altiței a evoluat în corelaţie cu decorul întregii mîneci, care în ansamblu integrează trei elemente principale: „altiţa”, „încreţul” şi „rîurile”.

În Moldova se întîlnesc cîteva subtipuri a acestei cămăşi. Cea mai răspîndită este alcătuită din bucăţi de pînză asamblate,  împreună cu partea de sus a mînecilor, încreţite pe un şiret, care formează o răscroială rotundă, cu încreţituri abundente ce se desfășoară în evantai pe întreaga suprafață. O altă variantă este cămașa, în care mînecile şi partea superioară a stanului sînt fixate cu o bentiţă la baza căreia se formează încrețituri. Aceasta din urmă este răspândită în Bucovina şi raioanele din stînga Nistrului.

Cămăşile populare se confecţionau din pînză de in sau cînepă, iar mai tîrziu din bumbac sau mătase. Bumbacul se folosea ca urzeală pentru pînza de in sau cînepă la cămăşile întîlnite în zona de nord şi centrală şi pentru pînza de borangic mai frecvente în zona de sud a ţării. Partea superioară a cămăşii, pînă la talie era numită „stan”, iar partea inferioară „poale”. Aceste denumiri s-au păstrat pînă în prezent.

Stanul cămăşii (față şi spate), se confecţiona din două foi de pînză, iar mîneca din una. Sub braţ mîneca este prevăzută cu o „pavă”, aceasta asigurînd comoditate în timpul mișcării. Poalele cămăşii se asamblau cu stanul și erau din țesături din pînză de cînepă „tort în tort” sau cînepă bătută cu bumbac. O particularitate specifică în realizarea cămășilor era croitul acesteia „pe fir drept”, adică pe linia unde trebuia să se decupeze un detaliu, se scotea atent un fir de bătătură, după care pînza era tăiată. Astfel, toate elementele cămășii prezentau suprafețe patrulaterale, fără răscroieli. Această modalitate de croire este una ingenioasă și rațională, deoarece în rezultatul croirii nu rămîn resturi de țesătură neutilizate.   

Studierea cămășilor populare, ne oferă posibilitatea să constatăm persistența îndelungată a acestora în ansamblul portului tradițional. Prin formele sale laconice, calitățile ecologice ale materialelor utilizate și nu în ultimul rînd al aspectului estetic, cămășile moldovenești merită să fie cercetate, păstrate și valorificate.

Realizat de: Olga BURAC, bibliotecar

                   Biblioteca Publică Orăşenească Rîşcani