Poezia "Dedicație
lui Dumitru Matcovschi"
Poetul macilor în rouă,
În lanul unui
gînd de umbre,
Tu ai plecat și-n lume plouă
Și-i trist, și-s vocile sumbre.
Tu vei rămîne
cerul siniliu de vis
Cu sufletul în zare deschis.
O rază din
dulcele mir,
Un vers pe-al vieții trainic fir.
Vei rămîne icoana unui gînd
Cu amintiri ce
vin pe rind,
Un ocean de cuvinte în zbor,
O sodomă de versuri și dor
Căci ești o floare arzînd
Și în suflet mai porți palpitînd
Chemarea din umbre și vise,
Tăcerea simțită-n culise.
Tu ești imaginea în zbor
Al chipului tău-proiect de dor,
O boare caldă de suspine,
O lacrimă ce-n vis rămîne.
Ești o ploaie de cuvinte,
Versuri ce trăiesc în a mea minte,
Și-n toamna de mărgăritar
Revino iar cu versul tău stelar
În toamna cu frunze aplecate,
Vino poete, vino din moarte,
Pășește încet pe pămîntul pustiu
Căci fără tine nimic nu este viu.
În toamna cu lacrimi rubinii
Vino poete cu cuvintele tale făclii
Cînd din patru zări te strig șoptit
Auzi, tu geniu,ești iubit!
Prisacari Cristina cl.XII
Liceul teoretic "L.Damian", or. Rîșcani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu